După reluarea tenisului în luna august s-a decis ca punctele jucătorilor să nu se mai scadă la 12 luni, intervalul urmând să crească la 24 de luni (iniţial a fost 22 de luni).
Astfel, dacă un jucător a punctat la unul şi acelaşi turneu în 2019 şi 2020, a fost luat în considerare cel mai bun rezultat şi în linia de clasament a intrat diferenţa de puncte dintre cele două ediţii.
Dacă nu jucase anul trecut evenimentul pe care l-a disputat după august 2020, punctele urmau să se adauge (în respectul celor 18 turnee obligatorii), iar dacă îl jucase în 2019 şi în 2020, nu, punctele îi rămâneau în linia de clasament
Un sistem care a stârnit critici la început, dar până la urmă nici nu a fost un secret că cei mai bine clasaţi urmau să fie protejaţi, firesc, dacă luăm în considerare că ierarhia iniţială înaintea întreruperii a fost întocmită pe baza unor merite.
Jucătorii şi-au adoptat strategia în consecinţă. De exemplu, Roger Federer şi-a permis o recuperare temeinică, iar Novak Djokovic a sacrificat un eventual titlu Masters 1000 – la Paris – pentru obiectivul declarat al recordului de săptămâni în fruntea ierarhiei ATP şi a participat la 500 Series Viena.
Nimic de obiectat, dacă acceptăm principiile meritocratice, mai ales în cazul celor doi jucători menţionaţi, care la rândul lor au dreptul să-şi aleagă strategia cea mai convenabilă pentru a-şi atinge obiectivele.
Ulterior, ATP nu a mai scăzut nici punctele de la Turneul Final ATP 2019, deşi anunţase că o va face – o decizie tacită – şi a creat un avantaj campionului ediţiei trecute, Stefanos Tsitsipas. Dar, până la urmă, locul 6 în loc de 7 nu e un capăt de ţară.
ATP a anunţat că în linia de clasament a jucătorilor la sfârşitul lui 2021, vor intra 20 turnee, cele 18 obişnuite – 4 Grand Slam-uri, 8 Masters 1000 (fără Monte Carlo), 6 cele mai bune din restul, plus ATP Cup şi Turneul Final.
Totuşi, pentru a evalua forma jucătorilor în 2020, putem face o comparaţie între clasamentul oficial la zi (şi cel care înglobează doar turneele jucate în 2020 (dreapta):
Sursă: @JeuSetMaths
Rămâne să comparaţi în tihnă cele două clasamente, dar un caz sare din prima în ochi, cel al lui Matteo Berrettini, care cu 605 puncte nici nu intră în top 20 de anul acesta, dar continuă să fie un mândru membru al top 10.
Sigur că această situaţie a stârnit o avalanşă de glume pe reţelele de socializare la adresa italianului, dar dacă lucrurile ar fi decurs normal, sigur că şi Matteo ar fi jucat mai mult şi poate cu mai mult spor.
*
O comparaţie între premiile financiare de anul trecut şi cele de anul acesta, ne arată, desigur, o scădere drastică, mai jos, proporţiile acesteia:
*
Şi totuşi a fost loc şi pentru progrese importante ale celor mai puţin bine clasaţi, cele mai semnificative creşteri înregistrându-le anul acesta [jucători din top 100]:
Vasek Pospisil (Canada, 61 ATP, 30 de ani, maxim al clasamentului: 25 ATP / ianuarie 2014), după un progres de 89 de locuri, datorat în principal finalelor de la 250 Series Montpellier şi Sofia, dar şi optimilor de la US Open
Pedro Martinez (Spania, 85, clasament maxim: 82 ATP / atins tot anul acesta, 23 de ani), a progresat 86 de locuri, datorită unei evoluţii constant bune şi înaintea întreruperii – sferturi la 500 Series Rio de Janeiro, 250 Series Buenos Aires şi Córdoba – dar şi după – tur 3 la Roland Garros, tur 2 la Masters 1000 Roma – toate reuşite după calificări, cărora le-a mai adăugat un titlu şi o finală în circuitul ATP Challenger
Yannik Hanfmann (Germania, 98, clasament maxim: 95 ATP / tot anul acesta, 29 de ani), a progresat 75 de locuri, în principal datorită finalei jucate la ATP 250 Series Kitzbühel, a sfertului de finală de la 250 Series “Sardegna Open” şi a punctelor acumulate în circuitul ATP Challenger
Attila Balazs (Ungaria, 92, clasament maxim: 76 ATP / atins tot anul acesta, 32 de ani) – a progresat 42 de locuri, în principal datorită semifinalei în care s-a calificat la 500 Series Rio de Janeiro în calitate de lucky loser
Jannik Sinner (Italia, 37, clasat pe cel mai bun loc al carierei) – a progresat 41 de locuri, datorită primului titlu al carierei, la 250 Series Sofia şi a altor rezultate excelente, pe care le-am detaliat în numeroase ocazii
Jiri Vesely (Cehia, 68, clasament maxim: 35 ATP / 2015, 27 de ani) – a progresat 38 de locuri, în primul rând datorită celui de-al doilea titlu al carierei, pe care l-a câştigat la 250 Series Pune (pe primul îl câştigase în 2015)
Emil Ruusuvuori (Finlanda, 86, clasament maxim: 84 ATP / tot anul acesta, 21 de ani) – a progresat 38 de locuri, în principal datorită primei semifinale a carierei din circuitul principal, în care s-a calificat la 250 Series Nur-Sultan
Tommy Paul (SUA, 54, clasat pe cel mai bun loc al carierei, 23 de ani) – a progresat 36 de locuri, datorită semifinalei de la 250 Series Auckland, a sferturilor de la 500 Series Acapulco, a optimilor de la Australian Open şi Hamburg
*
Ierarhia mingilor de break convertite (minim 10 partide jucate) în 2020:
Mikhail Kukushkin 54,64%; Rafael Nadal 49,28%; Laslo Djere 48,97%; Diego Schwartzman 47,67%; Grigor Dimitrov 46,36%; Borna Coric 45,81%; Mackenzie McDonald 45,12%; Karen Khachanov 45,02%; Filip Krajinovic 44,67%; Andrey Rublev 44,17%; Juan Ignacio Londero 44,00%; Alexander Zverev 43.81%
Sursă: @enricomariariva
*
Şi în sfârşit, două statistici care se referă la titlurile cucerite în ultimii 5 ani (2016 – 2020) [foto 1], numărul de victorii obţinute pe fiecare suprafaţă [foto 2], în funcţie de locul adversarului [foto 3] şi defalcate pe categoriile turneelor [foto 4]:
@tennisabstract
