Unul din cele trei turnee programate săptămâna aceasta în circuitul ATP este tradiţionalul “Swiss Open Gstaad” – prima ediţie s-a disputat în 2015.
Evenimentul are categoria 250, se joacă pe zgură, este dotat cu premii în valoare de 419.470 € şi o contribuţie financiară în valoare de 481.270 €.
Deţinătorul titlului, Albert Ramos-Viñolas nu este prezent, dintre foştii campioni a venit doar cel din 2016, Feliciano López (89) [8].
La sfâşitul articolului, finalele din Era Open cu Ilie Năstase şi Victor Hănescu, campioni în 1973 şi 2008. Acesta a fost singurul titlul al lui Victor în circuitul principal.
Primii 4 capi de serie sunt: Denis Shapovalov (10) [1], Roberto Bautista Agut (16) [2], Casper Ruud (14) [3] şi Cristian Garín (19) [4].
Un singur cap de serie a fost eliminat până acum, astăzi, în optimile de finală (R16), autorul fiind finalistul de săptămâna trecută al turneului ATP Challenger “Concord Iaşi Open”, Hugo Gaston, care s-a calificat astfel pentru prima dată în sferturile de finală în circuitul principal:
Hugo Gaston (155 ATP) – Federico Delbonis (46) [5] 6-0, 6-7(2), 7-6(3) în 2h18′, după ce învingătorul câştigase 27 din cele 36 de puncte ale primului set, condusese în al doilea cu 5-2, iar în decisiv revenise de la 1-3 [GIF, cu Hugo salutând publicul după victorie, mai jos]
Delbonis venea aici, după o serie de rezultate bune: semifinale pe iarbă la WTA 500 Hamburg, precedate de optimi la Roland Garros 2020, semifinale la ATP 250 Belgrad, sferturi la ATP Masters 1000 Roma şi optimi la WTA 1000 Madrid.
În primul tur, tânărul jucător francez eliminase alt argentinian, pe campionul de anul acesta la ATP 250 Córdoba, Juan Manuel Cerúndolo (144): 6-4, 6-2.
Hugo, după victoria de astăzi şi vicecampion la Iaşi
Credit foto: Cristina Huţu / Creative Fortitude pentru “Concord Iaşi Open”
Hugo Gaston (clasament maxim: 141 ATP / mai 2021, 20 de ani) a bifat aici victoriile cu numerele 6 şi 7 în circuitul principal.
Aşa cum ştim, mai câştigase 3 partide pentru optimile de finală ale Roland Garros – două dintre ele la jucători din top 100: Yoshihito Nishioka (52) şi Stan Wawrinka (17) – şi câte una la ATP 250 Marsilia – la Dennis Novak (98) – şi ATP Masters 1000 Miami – la Dominic Koepfer (54) – ambele anul acesta.
Incredible battle ⚔️
World No. 155 @HugoGaston7 fights past fifth seed Delbonis 6-0 6-7 7-6 to reach his first ATP quarter-final in Gstaad!#SwissOpenGstaad pic.twitter.com/hKmGXLXVmV
— Tennis TV (@TennisTV) July 21, 2021
2019 | Albert Ramos Viñolas | Cedrik-Marcel Stebe | 6–3, 6–2 |
2018 | Matteo Berrettini | Roberto Bautista-Agut | 7–6(11–9), 6–4 |
2017 | Fabio Fognini | Yannick Hanfmann | 6–4, 7–5 |
2016 | Feliciano López | Robin Haase | 6–4, 7–5 |
2015 | Dominic Thiem | David Goffin | 7–5, 6–2 |
2014 | Pablo Andújar | Juan Mónaco | 6–3, 7–5 |
2013 | Mikhail Youzhny | Robin Haase | 6–3, 6–4 |
2012 | Thomaz Bellucci | Janko Tipsarević | 6–7(6–8), 6–4, 6–2 |
2011 | Marcel Granollers | Fernando Verdasco | 6–4, 3–6, 6–3 |
2010 | Nicolás Almagro | Richard Gasquet | 7–5, 6–1 |
2009 | Thomaz Bellucci | Andreas Beck | 6–4, 7–6(7–2) |
2008 | Victor Hănescu | Igor Andreev | 6–3, 6–4 |
2007 | Paul-Henri Mathieu | Andreas Seppi | 6–7(1–7), 6–3, 7–5 |
2006 | Richard Gasquet | Feliciano López | 7–6(7–4), 6–7(3–7), 6–3, 6–3 |
2005 | Gastón Gaudio | Stanislas Wawrinka | 6–4, 6–4 |
2004 | Roger Federer | Igor Andreev | 6–2, 6–3, 5–7, 6–3 |
2003 | Jiří Novák | Roger Federer | 5–7, 6–3, 6–3, 1–6, 6–3 |
2002 | Àlex Corretja | Gastón Gaudio | 6–3, 7–6(7–3), 7–6(7–3) |
2001 | Jiří Novák | Juan Carlos Ferrero | 6–1, 6–7(5–7), 7–5 |
2000 | Àlex Corretja | Mariano Puerta | 6–1, 6–3 |
1999 | Albert Costa | Nicolás Lapentti | 7–6(7–4), 6–3, 6–4 |
1998 | Àlex Corretja | Boris Becker | 7–6(7–5), 7–5, 6–3 |
1997 | Félix Mantilla | Joan Albert Viloca | 6–1, 6–4, 6–4 |
1996 | Albert Costa | Félix Mantilla | 4–6, 7–6(7–2), 6–1, 6–0 |
1995 | Yevgeny Kafelnikov | Jakob Hlasek | 6–3, 6–4, 3–6, 6–3 |
1994 | Sergi Bruguera | Guy Forget | 3–6, 7–5, 6–2, 6–1 |
1993 | Sergi Bruguera | Karel Nováček | 6–3, 6–4 |
1992 | Sergi Bruguera | Francisco Clavet | 6–1, 6–4 |
1991 | Emilio Sánchez | Sergi Bruguera | 6–1, 6–4, 6–4 |
1990 | Martín Jaite | Sergi Bruguera | 6–3, 6–7, 6–2, 6–2 |
1989 | Carl-Uwe Steeb | Magnus Gustafsson | 6–7, 3–6, 6–2, 6–4, 6–2 |
1988 | Darren Cahill | Jakob Hlasek | 6–3, 6–4, 7–6 |
1987 | Emilio Sánchez | Ronald Agénor | 6–2, 6–3, 7–6 |
1986 | Stefan Edberg | Roland Stadler | 7–5, 4–6, 6–1, 4–6, 6–2 |
1985 | Joakim Nyström | Andreas Maurer | 6–4, 1–6, 7–5, 6–3 |
1984 | Joakim Nyström | Brian Teacher | 6–4, 6–2 |
1983 | Sandy Mayer | Tomáš Šmíd | 6–0, 6–3, 6–2 |
1982 | José Luis Clerc | Guillermo Vilas | 6–1, 6–3, 6–2 |
1981 | Wojtek Fibak | Yannick Noah | 6–1, 7–6 |
1980 | Heinz Günthardt | Kim Warwick | 4–6, 6–4, 7–6 |
1979 | Ulrich Pinner | Peter McNamara | 6–2, 6–4, 7–5 |
1978 | Guillermo Vilas | José Luis Clerc | 6–3, 7–6, 6–4 |
1977 | Jeff Borowiak | Jean-François Caujolle | 2–6, 6–1, 6–3 |
1976 | Raúl Ramírez | Adriano Panatta | 7–5, 6–7, 6–1, 6–3 |
1975 | Ken Rosewall | Karl Meiler | 6–4, 6–4, 6–3 |
1974 | Guillermo Vilas | Manuel Orantes | 6–1, 6–2 |
1973 | Ilie Năstase | Roy Emerson | 6–4, 6–3, 6–3 |
1972 | Andrés Gimeno | Adriano Panatta | 7–5, 9–8, 6–4 |
1971 | John Newcombe | Tom Okker | 6–2, 5–7, 1–6, 7–5, 6–3 |
1970 | Tony Roche | Tom Okker | 7–5, 7–5, 6–3 |
1969 | Roy Emerson | Tom Okker | 6–1, 12–14, 6–4, 6–4 |
1968 | Cliff Drysdale | Tom Okker | 6–3, 6–3, 6–0 |
Credit Info tabel: wikipedia.org