Unul din cele trei turnee programate săptămâna aceasta în circuitul ATP este tradiţionalul “Swiss Open Gstaad” – prima ediţie s-a disputat în 2015.
Evenimentul are categoria 250, se joacă pe zgură, este dotat cu premii în valoare de 419.470 € şi o contribuţie financiară în valoare de  481.270 €.

Deţinătorul titlului, Albert Ramos-Viñolas nu este prezent, dintre foştii campioni a venit doar cel din 2016, Feliciano López (89) [8].
La sfâşitul articolului, finalele din Era Open cu Ilie Năstase şi Victor Hănescu, campioni în 1973 şi 2008. Acesta a fost singurul titlul al lui Victor în circuitul principal.

Primii 4 capi de serie sunt: Denis Shapovalov (10) [1], Roberto Bautista Agut (16) [2], Casper Ruud (14) [3] şi Cristian Garín (19) [4].

Un singur cap de serie a fost eliminat până acum, astăzi, în optimile de finală (R16), autorul fiind finalistul de săptămâna trecută al turneului ATP Challenger “Concord Iaşi Open”, Hugo Gaston, care s-a calificat astfel pentru prima dată în sferturile de finală în circuitul principal:

Hugo Gaston (155 ATP) – Federico Delbonis (46) [5] 6-0, 6-7(2), 7-6(3) în 2h18′, după ce învingătorul câştigase 27 din cele 36 de puncte ale primului set, condusese în al doilea cu 5-2, iar în decisiv revenise de la 1-3 [GIF, cu Hugo salutând publicul după victorie, mai jos]

Delbonis venea aici, după o serie de rezultate bune: semifinale pe iarbă la WTA 500 Hamburg, precedate de optimi la Roland Garros 2020, semifinale la ATP 250 Belgrad, sferturi la ATP Masters 1000 Roma şi optimi la WTA 1000 Madrid.

În primul tur, tânărul jucător francez eliminase alt argentinian, pe campionul de anul acesta la ATP 250 Córdoba, Juan Manuel Cerúndolo (144): 6-4, 6-2.

Hugo, după victoria de astăzi şi vicecampion la Iaşi
Credit foto: Cristina Huţu / Creative Fortitude pentru “Concord Iaşi Open”

Hugo Gaston (clasament maxim: 141 ATP / mai 2021, 20 de ani) a bifat aici victoriile cu numerele 6 şi 7 în circuitul principal.
Aşa cum ştim, mai câştigase 3 partide pentru optimile de finală ale Roland Garros – două dintre ele la jucători din top 100: Yoshihito Nishioka (52) şi Stan Wawrinka (17) – şi câte una  la ATP 250 Marsilia – la Dennis Novak (98) – şi ATP Masters 1000 Miami – la Dominic Koepfer (54) – ambele anul acesta.

2019 Spain Albert Ramos Viñolas Germany Cedrik-Marcel Stebe 6–3, 6–2
2018 Italy Matteo Berrettini Spain Roberto Bautista-Agut 7–6(11–9), 6–4
2017 Italy Fabio Fognini Germany Yannick Hanfmann 6–4, 7–5
2016 Spain Feliciano López Netherlands Robin Haase 6–4, 7–5
2015 Austria Dominic Thiem Belgium David Goffin 7–5, 6–2
2014 Spain Pablo Andújar Argentina Juan Mónaco 6–3, 7–5
2013 Russia Mikhail Youzhny Netherlands Robin Haase 6–3, 6–4
2012 Brazil Thomaz Bellucci Serbia Janko Tipsarević 6–7(6–8), 6–4, 6–2
2011 Spain Marcel Granollers Spain Fernando Verdasco 6–4, 3–6, 6–3
2010 Spain Nicolás Almagro France Richard Gasquet 7–5, 6–1
2009 Brazil Thomaz Bellucci Germany Andreas Beck 6–4, 7–6(7–2)
2008 Romania Victor Hănescu Russia Igor Andreev 6–3, 6–4
2007 France Paul-Henri Mathieu Italy Andreas Seppi 6–7(1–7), 6–3, 7–5
2006 France Richard Gasquet Spain Feliciano López 7–6(7–4), 6–7(3–7), 6–3, 6–3
2005 Argentina Gastón Gaudio Switzerland Stanislas Wawrinka 6–4, 6–4
2004 Switzerland Roger Federer Russia Igor Andreev 6–2, 6–3, 5–7, 6–3
2003 Czech Republic Jiří Novák Switzerland Roger Federer 5–7, 6–3, 6–3, 1–6, 6–3
2002 Spain Àlex Corretja Argentina Gastón Gaudio 6–3, 7–6(7–3), 7–6(7–3)
2001 Czech Republic Jiří Novák Spain Juan Carlos Ferrero 6–1, 6–7(5–7), 7–5
2000 Spain Àlex Corretja Argentina Mariano Puerta 6–1, 6–3
1999 Spain Albert Costa Ecuador Nicolás Lapentti 7–6(7–4), 6–3, 6–4
1998 Spain Àlex Corretja Germany Boris Becker 7–6(7–5), 7–5, 6–3
1997 Spain Félix Mantilla Spain Joan Albert Viloca 6–1, 6–4, 6–4
1996 Spain Albert Costa Spain Félix Mantilla 4–6, 7–6(7–2), 6–1, 6–0
1995 Russia Yevgeny Kafelnikov Switzerland Jakob Hlasek 6–3, 6–4, 3–6, 6–3
1994 Spain Sergi Bruguera France Guy Forget 3–6, 7–5, 6–2, 6–1
1993 Spain Sergi Bruguera Czech Republic Karel Nováček 6–3, 6–4
1992 Spain Sergi Bruguera Spain Francisco Clavet 6–1, 6–4
1991 Spain Emilio Sánchez Spain Sergi Bruguera 6–1, 6–4, 6–4
1990 Argentina Martín Jaite Spain Sergi Bruguera 6–3, 6–7, 6–2, 6–2
1989 West Germany Carl-Uwe Steeb Sweden Magnus Gustafsson 6–7, 3–6, 6–2, 6–4, 6–2
1988 Australia Darren Cahill Switzerland Jakob Hlasek 6–3, 6–4, 7–6
1987 Spain Emilio Sánchez Haiti Ronald Agénor 6–2, 6–3, 7–6
1986 Sweden Stefan Edberg Switzerland Roland Stadler 7–5, 4–6, 6–1, 4–6, 6–2
1985 Sweden Joakim Nyström West Germany Andreas Maurer 6–4, 1–6, 7–5, 6–3
1984 Sweden Joakim Nyström United States Brian Teacher 6–4, 6–2
1983 United States Sandy Mayer Czechoslovakia Tomáš Šmíd 6–0, 6–3, 6–2
1982 Argentina José Luis Clerc Argentina Guillermo Vilas 6–1, 6–3, 6–2
1981 Poland Wojtek Fibak France Yannick Noah 6–1, 7–6
1980 Switzerland Heinz Günthardt Australia Kim Warwick 4–6, 6–4, 7–6
1979 West Germany Ulrich Pinner Australia Peter McNamara 6–2, 6–4, 7–5
1978 Argentina Guillermo Vilas Argentina José Luis Clerc 6–3, 7–6, 6–4
1977 United States Jeff Borowiak France Jean-François Caujolle 2–6, 6–1, 6–3
1976 Mexico Raúl Ramírez Italy Adriano Panatta 7–5, 6–7, 6–1, 6–3
1975 Australia Ken Rosewall West Germany Karl Meiler 6–4, 6–4, 6–3
1974 Argentina Guillermo Vilas Spain Manuel Orantes 6–1, 6–2
1973 Romania Ilie Năstase Australia Roy Emerson 6–4, 6–3, 6–3
1972 Spain Andrés Gimeno Italy Adriano Panatta 7–5, 9–8, 6–4
1971 Australia John Newcombe Netherlands Tom Okker 6–2, 5–7, 1–6, 7–5, 6–3
1970 Australia Tony Roche Netherlands Tom Okker 7–5, 7–5, 6–3
1969 Australia Roy Emerson Netherlands Tom Okker 6–1, 12–14, 6–4, 6–4
1968 South Africa Cliff Drysdale Netherlands Tom Okker 6–3, 6–3, 6–0

Credit Info tabel: wikipedia.org

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.