Să trecem cât se poate de repede peste – singura, sperăm – parte neplăcută a întâlnirii România – Italia, din barajul pentru turul calificativ al Turneului Final “Billie Jean King Cup” 2022, adică absenţele din lotul României.
Pentru oricine gândeşte obiectiv şi are legături cât de vagi cu fenomenul, este clar că jucătoarele noastre nu puteau fi afectate de o pandemie a accidentărilor.
Ştim deja că un jucător evoluează oricum, o bună parte din sezon, cu o accidentare minoră, arareori fiind 100% sănătos.
Cunoşteam accidentarea Simonei Halep (3 WTA) de la WTA 1000 Miami. Ea şi-a reluat pregătirile pe zgură ieri şi o revenire pe hard, înaintea sezonului pe zgură – este prezentă pe lista de acceptare la WTA 500 Stuttgart (19-25 aprilie) – ar fi fost desigur inconfortabilă.
Dar anunţul ei că va veni la Cluj fusese unul entuziast. Între timp a intervenit accidentarea mai sus menţionată, după care a jucat totuşi un excelent meci de dublu.
Ar fi reprezentat un risc atât de mare pentru sănătatea ei, prezenţa măcar într-un meci, cu o adversară modestă, în condiţiile în care un punct adus, ar fi putut înclina balanţa în favoarea noastră? Sau entuziasmul ei s-a mai estompat?
Despre a doua jucătoare a României, Patricia Ţig (63) nu avem, ca de obicei, informaţii suplimentare. Doar comunicatul Federaţiei, unde se precizează că este accidentată şi comunicatul turneului WTA 250 Istanbul, care anunţă prezenţa deţinătoarei titlului:
Stars of the clay will be in Istanbul!
26-year-old Patricia Maria Tig, who won her only WTA title in Istanbul last year, is returning to TTF Istanbul Tennis Center. Will Romanian player be able to defend her title?#tennischampistanbul pic.twitter.com/5rmw9KdvI1
— Tennis Championship Istanbul (@TennisChampIst) April 11, 2021
În rest, datele problemei sunt aceleaşi ca la Simona, turneul de la Istanbul se dispută între 19-25 aprilie, pe zgură, iar Patricia a avut un început de an slab, doar două victorii – în primul şi al doilea tur al WTA 250 “Phillip Island”, Melbourne – la numerele 149 şi 245 WTA – din 7 partide jucate.
Dar şi ea confirmase participarea la Cluj, aşa cum rezultă din comunicatul în care a fost prezentat lotul iniţial.
Rămâne de văzut dacă accidentarea o va împiedica să joace la Istanbul sau este doar una minoră şi n-a vrut să rişte schimbând în plus şi suprafaţa, participarea la întâlnirea de la Cluj nejustificând riscul.
A 3-a jucătoare a României, Sorana Cîrstea (67) anunţase mai demult că se retrage din echipa naţională. Derogarea pe care a solicitat-o FRT pentru ca ea să participe la Jocurile Olimpice sub culorile României, nu a obligat-o moral sau în alt fel, să revină la sentimente mai bune pentru aceleaşi culori ale echipei naţionale? Sau tocmai această derogare să fie mărul discordiei, a se citi cauza absenţelor masive? O simplă întrebare retorică, bazată pe o deducţie logică, personală, fără nicio pretenţie de rezolvare a enigmei. Dar omul îşi face idei, gândeşte prea mult, atunci când transparenţa este egală cu zero, iar informaţiile sunt protejate mai ceva ca cele ale serviciilor de informaţii. Poate vom afla ce s-a întâmplat de fapt, atunci când dosarele vor fi desecretizate peste 50 de ani.
Lăsând gluma – amară – la o parte, să continuăm analiza, dar acum într-un întuneric profund, căci pentru absenţele Irinei Begu (74) – a 4-a jucătoare a României, două sferturi de finală în 2021: WTA 500 “Gippsland Trophy” şi WTA 250 “Phillip Island”, ambele la Melbourne şi a Ralucăi Olaru, prima româncă în clasamentul de dublu (42) şi campioană anul acesta la un turneu WTA 500, cel mai important titlu al carierei, cucerit la St. Petersburg, nu am primit nicio explicaţie oficială şi nici vreuna de la jucătoare.
Este imposibil ca Monica să nu fi dorit să le convoace pe bunele ei prietene sau să se fi supus vreunei – ipotetice – sugestii în acest sens.
De pe reţelele de socializare vedem doar că jucătoarele sunt bine, Irina a fost la dentist, iar Raluca este bine dispusă:
Cum la fel de veselă este şi Jaqueline Cristian – 144 WTA, a 8-a româncă din ierarhie – a cărei absenţă din echipă este la fel de inexplicabilă.
Pe de o parte, ea a avut un prim trimestru reuşit, început cu o finală la ITF W60 Andrézieux-Bouthéon, rezultat urmat de cel mai bun turneu al carierei, sferturi de finală după calificări la WTA 500 St. Petersburg.
Pe de alta, la ultima întâlnire, cea cu Rusia, din turul calificativ pentru Turneul Final al ediţiei 2021, ea a avut o prestaţie entuziasmantă, cu o victorie la Veronika Kudermetova (38), care ştim ce a reuşit săptămâna trecută.
Cu certitudine jucătoarei noastre i-a folosit acel turneu – a fost urmat de o prestaţie bună la WTA 250 Lyon 2020 – dar echipei naţionale nu, pentru că şi atunci au fost probleme de lot, urmate de ezitări în timpul partidei: Gabi Ruse, răcită, dar imediat vindecată, Raluca Olaru, accidentată din senin, astfel că am reuşit să pierdem întâlnirea.
La fel ca în cazul Irinei şi Ralucăi, nu cred că cineva ar fi refuzat să o convoace pe Jaqueline sau ea ar fi refuzat să vină, doar dacă – repetăm – nu cumva absenţele sunt o acţiune concertată.
Sunt prea multe, prea neexplicate, ca să putem invoca o coincidenţă, alinierea planetelor sau ghinionul proverbial al românului.
Irina, Monica şi Gabi, antrenându-se la Cluj
Miki tocmai a ajuns de la Bogota
Vom reveni cu statisticile întâlnirii, nu înainte de a ne exprima aprecierea şi respectul pentru cele patru jucătoare care vor evolua vineri şi sâmbătă la Cluj: numerele 6 ale României – Irina Bara (132), 7 – Mihaela Buzărnescu (137), 9 – Gabriela Ruse (168) şi 10 – Monica Niculescu (173) din ierarhia WTA de simplu.
Ana Bogdan (102) a 5-a jucătoare din circuit anunţase încă de luna trecută, că doreşte să ia o pauză pe termen nedefinit de la competiţii.
Să încheiem prin a mai face totuşi două precizări, tot în cadrul exerciţiului de meditaţie cu voce tare al bloggerului:
- fiecare jucătoare este liberă să-şi organizeze programul aşa cum îşi doreşte. Dar clişeul că nu datorează nimic ţării sau fanilor, pentru că nici ţara sau fanii nu au făcut nimic pentru ele, este complet eronat.
În primul rând, ele s-au dezvoltat profesional în România – primele turnee, cantonamente etc. – reuşind astfel să-şi valorifice în primă fază talentul.
În al doilea, fanii români sunt extrem de importanţi pentru ele ţinând cont că pe plan extern popularitatea celor care vin dintr-o ţară ca a noastră este limitată, chiar şi în cazul Simonei (a se vedea valoarea contractelor ei de publicitate comparativ cu cele ale altor jucătoare de top). Aşa că – inclusiv Halep – ele sunt nevoite să aibă sponsori din România, ale căror produse şi servicii sunt consumate de fanii români.
Aceşti fani – care au susţinut de fiecare dată cu entuziasm echipa – meritau o explicaţie pentru absenteismul masiv. Nu au primit-o şi asta nu e bine - şansele României la un Turneu Final al “Billie Jean King Cup” rămân de discutat şi oricum această participare pare acum utopică.
Dar absenţa de la acest Turneu Final pentru al doilea an la rând ar fi mai mult decât tristă, pentru un tenis care a contat atât de mult în ultimul deceniu în circuit.
Până la urmă nici nu mai contează de ce s-au întâmplat toate acestea. Dacă această echipă nu va reuşi să câştige întâlnirea de la sfârşitul săptămânii – completată desigur cu o victorie în turul calificativ – eşecul nu va fi al jucătoarelor care vor evolua vineri şi sâmbătă, ci al întreg tenisului din România.
Aşa că, să ne asociem, ca nişte fani loiali ce suntem, mesajului grafic al celor de la Sports Festival, Cluj:
