Astăzi, în finala probei de dublu a turneului ITF W15 (premii în valoare de 15.000 USD) de la Antalya:
Andreea Prisăcariu (stânga) şi Andreea Roşca (dreapta),
campioane la Antalya
Andreea Prisăcariu (586 WTA la dublu) / Andreea Roşca (366) / [2] – Viktoriia Dema (Ucraina, 624) / Cristina Dinu (239) [1] 3-6, 6-4, [10-6]
Pentru Andreea Roşca (clasament maxim la dublu: 274 WTA / 13 mai 2019, 21 de ani) acesta este al 14-lea titlu al carierei în proba de dublu, 5 dintre ele cucerite în 2020, iar pentru Andreea Prisăcariu (clasament maxim: 570 WTA / august 2020 – pe care şi-l va îmbunătăţi de luni într-o săptămână, când îi vor fi contabilizate cele 10 puncte WTA acumulate astăzi, 20 de ani), al 5-lea, 4 dintre ele cucerite în 2020.
Finala probei de simplu s-a încheiat cu rezultatul:
Ipek Oz (Turcia, 526 WTA) – Andreea Roşca (484) [8] 6-1, 6-1
Rezervele de energie ale Andreei s-au epuizat, după cele 25 de victorii consecutive – 14 la simplu şi 11 la dublu (ulterior şi-a adăugat-o pe cea de mai sus) – despre care vorbeam ieri şi care au atras atenţia şi jurnaliştilor străini [tweet, la sfârşitul ştirii şi link către interviul pe care Luca Fiorino i-l lua Andreei în 2015 pentru site-ul Spazio Tennis].
Să mai precizăm că ieri în semifinalele de dublu cele două Andreea au câştigat un super tie-break gigantic – 17-15 – după ce au salvat 5 mingi de meci.
Campioana, reprezentanta gazdelor, Ipek Oz, a pierdut un singur set la acest turneu, cel pe care i l-a luat Andreea Prisăcariu în primul tur.
Andreea Prisăcariu – eleva antrenorilor Raluca si Alex Joiţoiu – a avut plăcerea să adreseze câteva rânduri cititorilor TENISite.info, după finala de astăzi, din care înţelegem mai bine trăirile jucătorilor, dincolo de rezultatele şi statisticile seci şi lipsite de emoţie:
Bună seara!
Voi impărtăşi cu voi câteva gânduri despre ce am simţit în perioada asta, care ne-a afectat pe toţi.
În primul rând, ca să fiu sinceră cu voi, nu am început anul prea grozav.
Şi când spun “nu prea grozav”, mă refer la proba de simplu. Pentru că la dublu mi-am făcut treaba destul de bine.
În fine, ideea e că am avut o perioadă destul de lungă în care mă simţeam blocată pe teren. Mă antrenam bine, dar pe teren nu reuşeam să pun în aplicare ce lucrasem.
Mă încărcam cu prea multă presiune. Desigur, aceasta mai venea şi din afara terenului.
Şi cumva, ajunsesem să nu mă mai regăsesc ca jucătoare.
În timpul carantinei am avut nişte stări teribile, probleme de încredere si motivaţie, tot felul de gânduri, dar am scos şi un lucru bun din lunile de stat în casă.
Am descoperit dragostea pentru mine. Am ajuns să mă iubesc cu adevărat, aşa cum sunt. După ce s-a terminat izolarea, am decis să joc la câteva turnee, la care n-am făcut mai nimic. În turul 1 sau 2 pierdeam şi cum spunea cineva… nu ştiu cum se făcea, dar cine mă bătea, juca finala sau câştiga turneul [vezi şi mai sus, n.n.].
Ce vreau să spun, de fapt, este că indiferent de ce lucruri mi s-au întâmplat, am mers înainte. Şi am făcut-o cu toată forţa. Indiferent dacă pierd, indiferent dacă mă doare, am realizat că despre asta este viaţa însăşi.
Îmi doresc să simt şi să înţeleg lumea asta cu totul. Aşa că pe mine nu mă tulbură eşecul, mă înspăimântă renunţarea.
Şi vă zic încă de pe acum, cu onestitatea de la care nu am făcut rabat niciodată, chiar dacă, sub o formă sau alta, am deranjat: nu regret nimic. Sunt cine sunt. Aşa cum sunt. Am cariera mea. Bună, rea, este a mea. Îmi aparţine mie. Şi nimeni nu ar trebui să judece munca mea.
Închei prin a spune că îi dau înainte. Şi nu mă las! S-auzim numai de bine.
Să mai adăugăm ce Andreea nu a vrut să spună, că este puţin iritată şi din cauza mesajelor de ură, pe care le primeşte constant pe reţelele de socializare, aceasta fiind – din nefericire – o constantă pentru mai toţi jucătorii.
Ends in this way the magic moment of Andreea Amalia Rosca ?? with a loss in Antalya’s final. pic.twitter.com/Trk2Pho62N
— Luca Fiorino (@FiorinoLuca) December 6, 2020
