După cum ne reaminteam zilele trecute, Ilie Năstase rămâne până în ziua de astăzi unul dintre cei mai performanţi jucători la Turneul Final, denumit pe vremea aceea Masters.
El a câştigat ediţia a doua, din 1971, care s-a disputat la Paris, pe a 3-a – din 1972, de la Barcelona, a patra – din 1973, de la Boston şi a 6-a – din 1975, de la Stockholm.
La cea de-a 5-a ediţie Melbourne 1974, Ilie a fost învins în finală de Guillermo Vilas, în 5 seturi, 6-4 în decisiv. Dacă ar fi câştigat-o şi pe aceea, ar fi deţinut şi astăzi recordul victoriilor de turneu consecutive. Aşa, acesta îi aparţine lui Novak Djokovic, cu 4 titluri la rând, 2012-2015, din cele 5 cucerite în total.
Dar şi aşa, Ilie a rămas cel mai eficient jucător, palmares victorii – înfrîngeri, în istoria turneului.
Rezultatele complete ale ediţiilor menţionate
Ilie Năstase la Paris 1971 (foto 1), Barcelona 1972 (foto 2-4) şi Stockholm 1975, primind trofeul de la prinţesa Christina a Suediei
Credit Foto: @atptour.com / FC Barcelona/Horacio Seguí (foto 3 şi 4)
Videoclipuri cu momentele importante a trei dintre cele cinci finale jucate de Ilie, la sfârşitul ştirii
În cadrul articolelor omagiale pe care le-a dedicat evenimentului, la cei 50 de ani de la înfiinţare, site-ul ATP i-a acordat, firesc, atenţia cuvenită jucătorului care a câştigat 4 din primele 10 ediţii ale turneului.
Nu ştiu de ce am fost atât de bun la Masters-uri. Era turneul meu norocos, îmi plăcea cel mai mult, dar nu ştiu cum am reuşit.
Site-ul ATP îl citează pe legendarul jucător iugoslav, Zeljko Franulovic, cu care Ilie a avut un palmares direct 11-6:
Lumea îşi aduce aminte de năzdrăvăniile lui de pe teren şi uită cât de talentat a fost. Este unul dintre cei mai talentaţi din toate timpurile. Ne obişnuisem cu felul lui de a fi, care acum nu şi-ar mai găsi locul, căci regulile s-au schimbat.
Apoi îi dă din nou cuvântul lui Ilie:
Am locuit patru ani la Paris. Era oraşul meu preferat. După ce am încasat premiul, a doua zi a trebuit să iau autobuzul, pentru că îi cheltuisem pe toţi într-un club de noapte din Saint Germain.
Ilie îşi aduce aminte că la ediţia Masters-ului de la Boston, arbitrul de scaun nu a apărut la unul din meciurile sale:
Au luat un om de pe stradă ca să arbitreze.
Despre ediţia de la Melbourne, disputată pe iarbă, care nu era suprafaţa lui preferată şi când a terminat totuşi neînvins grupa şi l-a eliminat în semifinale pe legendarul John Newcombe, înainte de a pierde la Guillermo Vilas în finală:
Iarba era foarte lentă, mingile destul de mari… Parcă jucam pe zgură.
După finala de la Stockholm, din 1975, când în finală l-a învins pe Björn Borg, în vârstă de 19 ani, dar care era deja numărul 2 al ierarhiei a spus:
A fost meciul la care m-am concentrat cel mai mult în ultimii 29 de ani [aceea era vârsta lui de atunci]. De-acum înainte n-o să mai fac glume, oricum nu aşa de multe.
Se referea la partida din grupe cu Artur Ashe în care la un punct a simulat de patru ori că serveşte, fără să o facă, întrebând de fiecare dată: “Sunteţi gata, domnule Ashe?” Jucătorul american a părăsit terenul în semn de protest şi a fost descalificat, la scurt timp fiind descalificat şi Ilie.
Ilie povesteşte acum:
A fost vina mea. M-am dus la Jack Kramer, preşedintele ATP, mi-am cerut scuze şi i-am spus că ar trebui să-i acorde victoria lui Arthur. Niciun alt jucător nu ar fi făcut asta. Deci, vezi că n-am fost mereu atât de “nasty”.
Galerie videoclipuri (3), primele două, calitate slabă
Finalele din 1972, 1973 şi 1974
