Mai mereu sunt citate, analizate, disecate discursurile campionilor de la festivitatea de premiere.
Ca o excepţie, să plecăm astăzi de la un fragment din discursul vicecampionului ATP Masters 1000 Roma, liderul ATP, Novak Djokovic [videoclip, la sfârşitul articolului]:
Eu, Rafa şi Roger reinventăm Next Gen. Noi suntem Next Gen.
Un pasaj care poate fi interpretat în orice fel, subiectiv sau obiectiv, de preferinţă. Dar care oricum este pe cât de tonic, pe atât de profund şi acoperit de realitate.
Însă, alt gând aş dori să-l exprim în scris, pe scurt. Văd din ce în ce mai multe păreri, cum că generaţiile ar trebui să se schimbe, că cei mari ar trebui să lase locul tinerilor, ba mai mult, pe ici, pe colo, se exprimă sentimente de bucurie când unul dintre ei pierde sau este persiflată încăpăţânarea demnă de toată admiraţia a lui Roger, de a rămâne în circuit.
Ca unul care a fost la primul meci live acum aproape 50 de ani, ţin să repet aici, că este o şansă extraordinară de a-i avea contemporani pe cei trei. Mai mult, de a-i vedea meci de meci evoluând, de a-i urmări pe reţelele de socializare.
Noi îi divinizam pe Rod Laver, John Newcombe, Ken Rosewall, Tony Roche, Stan Smith, Manuel Orantes doar urmărindu-le rezultatele, văzând din când în când câte o fotografie în “Sportul”, citind o revistă străină sau mergând la meciurile de Cupa Davis, unde-i vedeam pe idolii noştri, Ilie Năstase şi Ion Ţiriac. Pe ei am avut privilegiul de a-i urmări live pe fosta arenă Progresul, acum defuncta arenă BNR.
Desigur viaţa merge înainte, generaţiile se vor schimba, vor apărea noi idoli ai tenisului, dar golul lăsat de Big 3 – evoluând în acelaşi timp în circuit – va fi unul uriaş.
Ieri am văzut o minunată finală Nadal – Djokovic. Săptămâna aceasta îl vom urmări pe Federer.
Nu rataţi aceste momente. Mai târziu vor fi nişte amintiri preţioase.
