Reforma tenisului primeşte încă un impuls. Se prefigurează instituirea unei noi autorităţi. Darren explică pe larg

Criza provocată de pandemie nu numai că a oprit competiţiile sportive, dar aşa cum a prins nepregătită o lume întreagă, a scos la iveală în fiecare domeniu de activitate neajunsurile cu care ne obişnuisem până acum şi pe care din comoditate le-am luat ca atare, chiar dacă deseori sesizam că ceva nu e în regulă.

Conservatorismul, resemnarea, zâzania cauzată de interese divergente au împiedicat şi lumea tenisului să progreseze, mai mult au dus la continua fărâmiţare a organizaţiilor, dar şi la o lipsă de uniformitate şi de coerenţă a sistemului competiţional.

Divergenţe între jucători şi turnee – al căror număr s-a înmulţit peste măsură, fără ca să existe o cerere a spectatorilor pentru multe dintre ele – între ATP şi ITF, legate de competiţia pe echipe, care a dus la o sciziune [ATP Cup pe lângă Davis Cup], între WTA şi ATP, organizaţia feminină adoptând un sistem diferit al categoriilor de turnee şi implicit un mod (uşor) diferit de calculare a clasamentului.  

În interviul la care ne refeream ieri, în contextul problemelor financiare ale jucătorilor, pe care l-a acordat lui Reem Abulleil pentru cotidianul The National, Darren Cahill evocă şi necesitatea înfiinţării unei autorităţi supreme în tenis: cea a comisarului (“comissioner”) şi argumentează astfel:

Să presupunem că cele 4 Grand Slam-uri rămân la fel, dar poţi comasa ATP, WTA şi ITF şi numi un comisar al tenisului care va superviza circuitul masculin, cel feminin, competiţiile pe echipe, turneele olimpice, dar şi turneele mai mici, care acum sunt sub egida ITF. Această persoană / organizaţie ar avea puteri foarte mari.
Jucătorii ar putea fi siguri atunci că orice decizie luată este în interesul tenisului.
Acum sunt o serie de platforme [site-uri] pe care fanii urmăresc circuitele, ar putea rămâne numai una.
La fel, pe social media, unde în loc să se concureze, aceste organizaţii ar putea acţiona în comun.
Chiar şi noi, cei care lucrăm în circuitul feminin, avem probleme în a-l înţelege, el fiind mai complicat decât cel masculin.

Opiniile lui Darren vin în completarea iniţiativei de fuziune lansate de Roger Federer, iar instituţia comisarului este gândită astfel ca, după ce ia act de părerile tuturor părţilor implicate, să ia decizii clare, eficiente, irevocabile.

Aceste idei au ieşit de-abia acum la lumină, dar ele sunt analizate de mai mult timp în laboratoarele organizaţiilor menţionate mai sus: Andrea Gaudenzi, preşedintele executiv al ATP a lăudat noua colaborare între organizaţia lui şi cea a tenisului feminin, iar Vasek Pospisil – membru în Consiliul Jucătorilor ATP – a dezvăluit că, încă din luna ianuarie, ei au primit un draft al proiectului de fuziune cu WTA.

Idei sunt multe şi le vom urmări cu atenţie, pe măsură ce vor începe să se materializeze.

Să mai adăugăm doar o explicaţie tehnică: una din diferenţele despre care vorbeşte Darren este cea a categoriei suplimentare pe care WTA a introdus-o, probabil doar ca să fie “altfel”: WTA Premier 5. Dacă în ATP avem 4 categorii: Masters 1000 (9 turnee), 500 Series şi 250 Series, în circuitul feminin prima categorie a fost spartă în două: 4 turnee Premier Mandatory şi 5 Premier 5. De aici şi un mod – uşor – diferit de calcul al clasamentului şi alte reguli complicate legate de obligativitatea jucătoarelor de a participa la turnee.

Un articol în care problematica este tratată pe larg