Aseară, Naomi Osaka a şocat lumea tenisului – încă o dată, după decizia luată la WTA 1000 Cincinnati 2020, pe care a întors-o apoi, dar doar pentru o partidă – anunţând într-un comunicat [la sfârşitul articolului] publicat pe reţelele de socializare că nu va participa la conferinţele de presă de după meciurile pe care le va juca la Roland Garros 2021:
Am simţit deseori că lumea nu are consideraţie pentru sănătatea psihică a sportivilor. Această situaţie este cel mai pregnant vizibilă la conferinţele de presă pe care le văd sau la care am luat parte. Deseori stăm acolo şi ni se pun întrebări care ni s-au pus de multe ori înainte. Întrebări care ne creează îndoieli, iar eu nu vreau să fiu ţinta unor oameni care nu cred în mine.
Am văzut multe clipuri, probabil şi voi, cu jucători care se prăbuşesc psihic în sala conferinţelor. Cred că în asemenea situaţii, cel aflat la pământ mai este lovit încă o dată şi nu înţeleg raţiunea acestui demers.
Ea adaugă că nu înţelege de ce organizaţiile tenisului îi amendează pe jucătorii care nu vor să vină la conferinţele de presă, dar este pregătită să plătească amenzile şi să-şi conserve pacea interioară.
Încheie în glumă:
Sper ca această sumă considerabilă cu care voi fi amendată va fi donată unor instituţii care se ocupă cu sănătatea psihică.
Să precizăm că amenzile sunt variabile şi pot ajunge până la 20.000 USD. De exemplu, Novak Djokovic a fost amendat cu 7.500 USD atunci când a refuzat să participe la conferinţa de presă de după descalificarea de la US Open.
Chiar şi Roger Federer a avut de obiectat la conferinţa de presă pe care a acordat-o după înfrângerea de săptămâna trecută de la Geneva:
M-am bucurat că voi juca aici, dar să explici într-o conferinţă de presă cum te simţi după înfrângere, cum s-a întâmplat şi de ce, nu e cel mai plăcut lucru.
Cam despre asta este vorba, o analiză tehnico-tactică este imposibilă, jucătorii detestă să-şi găsească scuze sau ce cred ei că pot fi interpretate ca atare, adică să dea vina pe problemele fizice sau fiziologice, pe care le-au resimţit în timpul meciurilor şi care mai mereu sunt reale.
Iar mulţi ziarişti pun întrebări tembele – intenţionat sau nu – unele menite să enerveze jucătorul şi astfel printr-un răspuns violent să se mai creeze o ştire de senzaţie.
Până la urmă, nici nouă nu ne place să ne analizăm slăbiciunile în public – dimpotrivă, mulţi nici nu recunosc că ar avea vreuna – darămite unui jucător care este devastat după ce munca de săptămâni sau de luni a fost anulată de o înfrângere.
Sigur, se poate obiecta că Naomi are de unde plăti, dar măcar a avut din nou curajul să ia atitudine şi oricât de reacţionar ar fi omul, asemenea atitudini au provocat schimbări de-a lungul timpului, chiar dacă la început au fost hulite.
Poate fi şi ironizată, ţinând cont de palmaresul ei pe zgură, că nu se aştepta la prea multe conferinţe de presă aici, deci nu riscă prea mulţi bani.
Dar, oricum, acţiuni ca ale ei, sau ca cele ale lui Nole – în ce priveşte sindicatul jucătorilor – pot contribui la desţelenirea unui sistem, care este din ce în ce mai încremenit.
Ce poate fi criticat în demersul ei, este neluarea în considerare a fanilor trişti după înfrângeri, care vor să mai audă ceva, orice, de la idolul lor şi nesocotirea ziariştilor competenţi, care nu pot transmite informaţii pertinente către public, adică sunt împiedicaţi să-şi facă meseria.
View this post on Instagram
