Embed from Getty Images
Embed from Getty Images
Două Slideshow-uri a câte 5 imagini
Rezumatul partidei, la sfârşitul ştirii
Roger Federer juca în 2001 pentru a 3-a oară la Wimbledon, la primele două ediţii nereuşind să treacă de primul tur, deşi – paradoxal – la Roland Garros se calificase în sferturi în acel an şi în optimi în 2000.
Tânărul în vârstă de 19 ani, clasat pe locul 15 ATP, a spart gheaţa la Marele Şlem pe iarbă şi a câştigat primele trei partide, cu belgienii Cristophe Rochus (83) – în 3 seturi – Xavier Malisse (53) – în 4 seturi – şi cu suedezul Jonas Björkman (41), în 3 seturi.
Următorul adversar avea să fie însă unul extrem de valoros, Pete Sampras (6 ATP, fost lider ATP timp de 286 de săptămâni, în 11 serii cuprinse între aprilie 1993 şi noiembrie 2000), care se prezenta la partida din optimile de finală, cu o serie de 31 de victorii consecutive la Wimbledon.
Americanul în vârstă de 30 de ani devenise campion la precedentele 4 ediţii, 1997-2000, ajungând astfel la totalul carierei, de 7 titluri, primele 3, între 1993-1995.
În timp ce Roger nu avea nicio victorie la un turneu major în faţa unui jucător din top 10 ATP.
Evident, acea partidă s-a disputat pe terenul central, unde tânărul Roger şi-a făcut debutul pe 2 iulie 2001.
El nu a fost stăpânit de trac şi s-a impus: 7-6(7), 5-7, 6-4, 6-7(2), 7-5, după o partidă care a durat aproape 4 ore [rezumatul partidei, la sfârşitul articolului].
Cronica Associated Press
Partida, la care s-a făcut referire ulterior, ca cea a “schimbării gărzii”, a fost prima şi ultima dintre cei doi, căci Pete s-a retras la sfârşitul sezonului 2002.
După meci, Roger a spus:
Desigur, pare de necrezut. Am ieşit astăzi pe teren, decis să lupt pentru victorie. Ştiam că nu va fi uşor. La sfârşit am avut un sentiment minunat, pe care nu-l mai avusesem până acum.
Iar Pete:
Evident sunt foarte dezamăgit, dar am pierdut în faţa unui jucător foarte bun. A jucat extraordinar şi a reuşit nişte lovituri fantastice. A câştigat punctele importante. A făcut lucruri măreţe în momentele cheie.
În sferturi, Roger a pierdut în faţa britanicului Tim Henmann (11) în 4 seturi, dar din 2003 a început dominaţia lui la Wimbledon, concretizată prin 8 titluri – 2003-2007, 2009, 2012, 2017 – şi alte 4 finale, 2008, 2014, 2015, 2019.
Tabloul Wimbledon 2001
